Elementele principale ale aparatului circulator
Aparatul circulator uman e alcatuit, de fapt, din doua sisteme care conlucreaza. Unul este sistemul cardiovascular, care cuprinde inima, sangele si toate vasele sanguine. Celalalt este sistemul limfatic, o retea care reintroduce excesul de fluid din tesuturile corpului, numit limfa, in fluxul sanguin. Daca vasele sanguine ale unui adult ar fi puse cap la cap, ele ar forma un fir lung de 100.000 de kilometri ce ar putea inconfura pamantul de doua ori si jumatate! Acest sistem vast transforma sange datator de viata, care alcatuieste 8% din masa corpului, la miliardele de celule din corp.
"Centrala electrica" din spatele sistemului cardiovascular este binenteles, inima. Fiind aproximativ de marimea unui pumn, ea pompeaza zilnic 9500 de litri de sange in tot corpul, ceea ce ar echivala cu ridicarea, in fiecare zi, a unei greutati de o tona la o inaltime de 10 metri!
In ce directie circula sangele? Sa incepem cu sangele sarac in oxigen, care ajunge la inima prin cele doua mari vene: vena cava superioara si vena cava inferioara. Sangele din aceste vene se varsa in prima cavitate a inimii, in atriul drept. Apoi, atriul drept impinge sangele intr-o cavitate cu peretii musculosi mai groso, si anume in ventriculul drept. De aici, sangele pleaca spre plamani prin trunchiul pulmonar si prin cele doua artere pulmonare, singurele artere care transporta sange sarac in oxigen. In general, venele fac acest lucru.
In plamani, sangele elibereaza dioxid de carbon si absoarbe oxi- gen. Apoi se indreapta spre atriul stang al inimii prin cele patru vene pulmonare, singu- rele vene care transpor- ta sange bogat in oxigen. Atriul stang se goleste in cavitatea cea mai puternica a inimii, ventriculul stang, care pompeaza sangele oxigenat spre corp prin aorta. Atriile se contacta simultan, urmand contractia ventriculelor,cele doua contractii consecutive constituind o bataie a inimii. Patru valvule interne asigura circulatia unidirectionala a sangelui prin inima.
Intrucat trebuie sa pompeze sangele pana la extremitatile corpului, ventriculul stang, ai carei pereti musculosi sunt mai grosi, are o forta de aproximativ sase ori mai mare decat cea a ventricului drept. Presiunea care se formeaza ar putea sa provoace cu mare usurinta anevrisme (umflaturi ori dilatari la nivelul nivelul peretilor arteriali) sau chiar accidente vasculare cerebrale, care pot fi fatale, daca nu ar exista un mecanism ingenios deatenuare a presiunii mari.
Cea mai mare artera a corpului, aorta, si ramificatiile ei principale sunt "artere elastice". Lumenul, sau calibrul arterial interior, este larg, permitand sangelui sa curga nestingherit. De asemenea, peretii lor sunt grosi, musulosi, captusiti cu patru invelisuri concentrice de elastina, o proteina asemanatoare cauciucului. Cand ventriculul stang pompeaza sangele in aceste artere, ele se largesc, sau se umfla, absorbind presiunea mare si propulsand sangele spre urmatarul grup de artere, si anume arterele musculare, sau distribuitoare, ai carorpereti contin, la randul lor elastina. Gratie acestui mod remarcabil in care suntcreeate arterele, presiunea arteriala este stabila cand sangele ajunge la delicatele capilare .
|
ateroame),asemanatoare fainii de ovaz, in
interiorul arterelor. Aceste depozite ingusteaza lumenul arterial sau calibrul arterial interior, artera fiind astfel predispusa la blocaj total cand placa ateromatoasa ajunge intr-unstadiu critic si se rupe. Blocajul total poate fi cauzat si de cheagurile de sange din fluxul sanguin sau chiar de spasmele musculare ale peretelui arterial.
Arterele distribuitoare variaza in diametru de la 1 centimetru la 0.3 milimetri. Anumite fibre nervoase permit dolatarea si comprimarea acestor vase, care contribuie la reglarea fluxului msanguin, facand ca activitatea aparatului sa fie extrem de dinamica. De exemplu, in cazul unui traumatism sau al unei situatii alarmante din corp, senzorii de presiune din invelisurile interioare ale arterelor trimit semnale la creier, care, la randul lui, transmite semnale la arterele corespunzatoare ca sa reduca fluxul de sange din zonele mai putin importante, cum ar fii pielea , si sa-l directioneze spre organele vitale. In revista New Scientist se spune: "Arterele simt sangele curgand si reactioneaza". Nu este de mirare ca arterele au fost numite "artere inteligente", nu-i asa?
In momentul in care sangele paraseste cele mai mici artere, si anume arteriolele, presiunea lui este constanta, de aproximativ 35 de milimetrii coloana de mercur. Presiunea joasa, constanta are o importanta vitala, deoarece arteriolele se unesc cu cele mai mici vase de sange, capilarele.
Avand un diametru intre 8 si 10 microni (a mia parte dintr-un milimetru), capilarele sunt atat de inguste, incat globulele rosii trec prin ele in sir indian. Desi sunt formati dintr-un strat de celule, peretii capilarelor transfera substante nutritive (transportate de plasma, sau partea fluida a sangelui) si oxigenul (transportat de globulele rosii) la tesuturile dimprejur. In acelasi timp, dioxidul de carbon si alte substante reziduale trec din tesuturi inapoi in capilare pentru a fi eliminate. Cu ajutorul unui muschi mic in fora circulara, numit sfncter, capilarele pot regla intensitatea fluxului sanguin in functie de necesitatile tesuturilor din jur.
Cand sangele paraseste capilarele, el intra in niste vene mici, numite venule. Avand un diametru intre 8 si 100 de microni, venulele se unesc pentru a forma vene care transporta sangele inapoi la inima. Cand ajunge in vene, sangele nu mai are aproape deloc presiune, prin urmare peretii venelor sunt mai subtiri decat peretii arteriali. De asemenea, ei contin mai putina elastina. Totusi, lumenul lor este mai larg, fapt pentru care in vene se afla cel putin 65% din sangele corpului.
Pentru a conpensa presiunea scazuta a sangelui, venele sunt dotate cu un mijloc impresionant de a trimite sangele din nou la inima. In primul rand, ele sunt prevazute cu valvule speciale in forma de de cupa, care inpiedica refluxul sangelui sub efectul gravitatiei. In al doilea rand, ele se folosesc de muschii scheletici ai corpului. Cum anume? Cand muschii se contracta - de exemplu, cei de la picioare, in timpul mersului -, ei comprima venele din apropiere. Sangele este fortat sa innainteze spre inima prin valvulele orientate intr-o singura directie. In cele din urma, presiunile din cavitatea abdominala si toracica, ce se schimba ca rezultat al respiratiei, ajuta venele sa-si verse continutul in atriul drept al inimii.
Sistemul cardiovascular este atat de activ, incat, chir si atunci cand o persoana e in repaus, prin inima trece in fiecare minut o cantitate de aproximativ 5 litrii de sange! Mersul pe jos mareste aceasta cantitate la 8 litri si e posibil ca prin inima unui maratonist sa treaca, in fiecare minut, 35 de litrii de sange, o cantitate de sapte ori mai mare decat cea dintr-o perioada de repaus.
In unele situatii, pot avea loc scurgeri la valvulele venoase fie din cauza unei predispozitii genetice, fie din cauza obezitatii, a sarcinii sau din cauza ca persoana sta asezat timp indelungat. Cand valvulele nu mai functioneaza bine, dedesubtul lor se formeaza mici bazine de sange, cauzand dilatarea si aparitia binecunoscutelor varice. In mod asemamator, incordarea, cum ar fi pentru a da nastere unui copil sau defecarea, sporeste presiunea cavitatii abdominale, care impiedica intoarcerea sangelui din venele anusului si ale intestinului gros. Aceasta poate fi cauza aparitiei venelor varicoase, numite hemoroizi.
Cand elibereaza substantele nutritive din tesuturi si preiau substantele reziduale, capilarele absorb mai putin lichid decat elibereaza. In tesut ajung proteine importante care se gasesc in sange. Iata, asadar, de ce este necesar sistemul limfatic. Acesta colecteaza surplusul de fluid, numit limfa, si il reintroduce in fluxul sanguin prin intermediul unei vene mari aflate la baza gatului si al uneia aflate in piept.
Ca si in cazul arterelor si al venelor, exista mai multe categorii de de vase limfatice. Cele mai mici, capilarele limfatice, apar in straturile de capilare sanguine. Avand un nivel ridicat de permeabilitate, aceste vase mici absorb excesul de lichid si il orienteaza spre vasele limfatice colectoare mai mari, care transporta limfa spre trunchiurile limfatice., Acestea se unesc pentru a forma canale limfatice, care la ranul lor se varsa in vene.
Limfa curge intr-o singura directie: spre inima. Asadar, vasele limfatice nu formeaza un circuit, asa cum formeaza sistemul cardiovascular.Miscarile musculare slabe din vasele limfatice, ajutate de pulsatia arterelor din vecinatate si de miscarea membrelor, contribuiela impingerea fluidului prin sistem. Orcie blocaj al vaselor limfatice face ca lichidul sa se acumuleze in zona afectata, dand nastere unei umflaturi numite edem.
Si agentii patogeni se pot folosi de vasele limfatice. Prin urmare, Creatorul a inzestrat sistemul limfatic cu mijloace de aparare puternice, organele limfatice: ganglionii limfatici, raspanditi de-a lungul vaselor limfatice, splina, timusul, amigdalita, apendicele si foliculii limfatici din intestinul subtire. Aceste organe contribuie la la producerea si gazduirea limfocitelor, principalele celuleale sistemuluiimunitar.Prin ur,are, un sistem limfatic sanatos inseamna un corp sanatos.
Aici se incheie calatoria noastra prin sistemul cardiovascular. Totusi, chiar si acest scurt tur ne dezvaluie o minune inginereasca de o complexitate si o eficienta uimitoare. Dar ceea ce e si mai uimitor este ca sistemul isi indeplineste responsabilitati nu numai daca se inbolnaveste. Asadar, ingrijiti-va aparatul circulator, iar el, la randul sau se va ingrijii de voi.