Din sistemul solar fac parte noua planete mari. Printre ele se numara si Pamantul. Unele se aseamana cu planeta noastr , avand cam aceleasi dimensiuni. Acestea sunt planetele de tip terestru : Mercur, Venus, Marte si Pluton. Celelalte insa sunt planete gigantice: Jupiter, Saturn, Uranus si Neptun. Aceste doua grupuri de planete se deosebesc substantial unele de altele. Primele au dimensiuni si mase mici. Materia in acestea este inghesuita destul de mult (densitati mari) si rotesc incet in jurul axei lor. Suprafetele acestor planete sunt solide si atmosferele din jurul lor nu sunt prea groase. Dimpotriva, cel de-al doilea grup, al planetelor , al planetelor gigantice, se caracterizeaza prin dimensiuni enorme si mase mari. Densitatea lor este mica. Se rotesc repede in jurul axei proprii. Datorita acestor rotatii rapide in atmosfera deosebit de groasa a planetelor gigantice se disting formatiuni asezate sub forma de benzi paralele
MERCUR este cea mai apropiata de Soare, situata la 58 milioane de kilometri de acesta. Deoarece in acelasi timp (88 de zile) se roteste in jurul axei sale ca si in jurul Soarelui, arata mereu o singura fata astrului cemtral. Pe una din fete deci, domneste o zi permanenta in care rocile sunt supraincalzite la +400 de grade Celsius, in vreme ce pe fata opusa intunericul invaluie totul si frigul atinge 264 de grade sub 0. Aerul lipseste cu desavarsire.
PLUTON este cea mai departata planeta de Soare,la 5,9 miliarde de kilometri de aceasta si a fost descoperita abia in 1930.Un singur ocol in jurul Soarelui il efectueaza in 248 de ani pamantesti .
VENUS, la 108 milioane de kilometi de Soare,este cunoscuta de toti. Luceafarul – de seara sau de dimineata (este unul si acelasi) – a fost zeificat in antichitate si cantat de poeti in toate timpurile . Sralucirea sa puternica a suparat pe Napoleon la o parada,cand lumea in loc sa priveasca la sarbatorit, privea la Venus, in acel timp neobisnuit de srtalucitor. Distanta cea mai mica de noi la care se apropie planeta este de aprpoximativ 40 milioane de kilometri.Cu toata departerea mica pe care o are uneori fata de noi,Venus ne permite cu greu sa-i descoperim tainele. Dintre toate planetele,Venus prezinta o orbita aproape perfect circulara.Perioada de revolutie in jurul Soarelui este de 225 de zile.Deoarece cs marime si masa este aproape identica cu Pamantul,o putem desigur denumi o sora ‘geamana’cu planeta noastra.
Al doilea vecin, mai departat de Soare decat Pamantul, este planeta MARTE. Ea se se gaseste la o distanta medie de Soare,de 228 milioane de kilometri. El se departeaza uneori de Pamint la 400 milioane de kilometri si din 15 in 17 ani se apropie la numai observa pe bolta cereasca ca un astru rosiatic stralucitor, ce aminteste culoarea singelui.56 milioane de kilometri. Dimensiunile planetei Marte sunt mai reduse decat ale Pamantului. Diamerul planetei este putin mai mare decat jumatate din diametrul planetei noastre. Zilele martiene sunt putin mai lungi zilele noastre si anul este aproape de doua ori mai lung decat anul pamintesc.
Atmosfera planetei Marte este rara, asemenea aerului la 18 km inaltime deasupra suprafetei Pamantului.In stmosfera s-au descoperit nori, ceturi si vinturi periodice,intocmai ca si pe Pamant.
Climatul este mai aspru decat pe Pamant. El se aseamana cuclimatul alpin al platourilor inalte terestre.Vara cand are loc ‘topirea’ calotelor temperatura atinge +10 grade C si chiar +15 grade C. Iarna insa ea scade la 60 grade C sub zero.
Giganticele planete se caracterizeaza deci prin dimensiuni si mase mari. Pe suprafata lor se observa benzi uriase instabile ca forma si paralele, reprezentind noir grosi care plutesc in atmosferele planetelor.
JUPITER (778 milioane de kilometri de Soare) "Soarele" celor 12 sateliti ai sai prezinta la suprafata, printre benzile sale, doua amanunte demne de remarcat. Este vorba de celebra "pata rosie", o formatiune stabila observata de multi astronomi. Are o forma ovala cu diametrul maxim de 48.000 kilometri. Deplasarea ei pe suprafata planetei nu este uniforma si se face paralel cu ecuatorul. Este singura formatiune stabila a suprafetei lui Jupiter. Al doilea amanunt il reprezinta asa numitul "val", o formatiune nepermanenta, de culoare cenusie ce se intinde intre doua benzi ale planetei. El are o viteza mai mare decat ’’pata rosie’’si cand o ajunge din urma o ocoleste.
Planeta SATURN (1,4 miliarde kilometri de Soare) este cunoscuta prin inelul ei ce se observa si prin lunetelede mica marire. In jurul ei roiesc 10 sateliti. Atmosfera si clima sunt asemanatoare celor de pe planeta Jupiter. Densitatea materiei in aceasta planeta este mica : 0,7 fata de densitatea apei. Vestitul inel al planetei Saturn are diametrul marginii exterioare de 275.000 km si grosimea de 15 – 20 km. Inelul este un gigant roi de meteoriti. Fiecare particula se misca in jurul planetei irmand cu exactitate orbita si viteza pe care ar trebui sa o aiba un satelit al planetei in regiunea respectiva. Cand in miscarea ei, pe bolta cereasca, planeta trece prin dreptul vreunei stele stralicitoare, razele acesteia pot fi observate prin inel, cea ce confirma deasemenea natura sa meteorica.
URANUS (2,9 milioane km de Soare) a fost descoperita in anul 1781 de catre W.Herschel. Descoperirea a produs un mare interes fiind prima planeta ce se adauga grupului de planete cunoscute inca din antichitate. In jurul ei se rotesc 5 sateliti. Planul de miscare al acestora este aproape perpendicular pe planul orbitei lui Uranius.Planeta Uranius isi executa miscarea sa de revolutie in jurul Soarelui aproape’’culcat’’, axa planetei fiind ridicata numai cu 3 grade fata de orbita sa.Este un fenomen unic in sistemul solar.
NEPTUN (4,5 miliarde km de Soare), cu doi sateliti in jurul ei, este planeta descoperita’’in varful penitei’’. Intr-adevar, in 1846, savantul francez Le Verrier, dupa calcule incordate si contiue de mai mule luni, a descoperit planeta fara a privi cu luneta pe bolta , ci in camera de lucru, atintit asupra hartiilor cu formule complicate de pe biroul sau. Se stia de mai mult timp ca in miscarea planetei Uranus, descoperita in secolul anterior de catre Herschel, se observa o serie intreaga de neregularitati. Bazandu-se pe acest fapt, Le Verrier a dedus prin procedee matematice orbita planetei necunoscute care’’perturba’’miscarea planetei Uranius. La 31 august 1846 el comunica Academiei de Stiinte franceze descoperirea sa. Stiind ca la Barlin, astronomul Galle se ocupa de regiunea cerului in care se afla noua planeta, i-a trimis o scrisoare in care l-a rugat sa caute planeta indicandu-i coordonatele acestuia.Galle, priminad scrisoarea la 23 septembrie, indreapta cu emotie luneta, chiar in acea seara, in punctul indicat de Le Varrier si spre surprinderea sa descoperi noua planeta.
Desigur ca acest remarcabil eveniment a produs la timpul sau o explozie de entuziasm chiar si in afara cercurilor astronomilor, dovedind cat de puternica sete stiinta si cat de solid este fundamentul sau.